Impreuna.Info

Povestea care ne-a schimbat radical viata

“Ma numesc Mihaela Georgescu, am 26 de ani si va scriu aceasta scrisoare pentru a va impartasi povestea care ne-a schimbat radical viata cu speranta sa nu fiti niciodata nevoiti si dumneavoastra sa treceti prin asemenea situatie.

Pe 28 februarie 2009 se nastea Georgescu Cosmin Gabriel al doilea copil al familiei la prima vedere un copil perfect sanatos desi era nascut prematur si cantarea doar 2,450kg si masura doar 47 cm cu toate astea scorul apgar a fost 9 si totul parea in regula. Totul mergea normal mai cu bune, mai cu rele ca in viata fiecaruia ,timpul a trecut, timp in care Cosmin a fost un copil cuminte zicem noi si fara prea multe probleme de sanatate vizibile ,insa nici nu ne dadea prea multa atentie el era fericit daca ii puneai muzica si il lasai sa isi faca de lucru ,era si inca este in schimb foarte distructiv.

Totul decurgea normal, sotul meu mergea la serviciu iar eu stateam acasa cu cei 2 copii pentru ca eram in concediu pentru cresterea copiilor,pana anul trecut in luna octombrie cand firma la care lucra sotul meu s-a desfiintat si el a ramas acasa cu noi .

Greu, dar a trecut iarna, a venit luna februarie luna in care se termina concediul meu si teoretic ar fi trebuit sa ma intorc la serviciu. Dar, ironie, mi-am gasit postul ocupat si nu prea mai era chip sa ma pot intoarce la vechiul loc de munca si cam de aici incep sa curga si dezastrele.

Iata ca fiul iubit cosmin, implinise 2 ani si nu rostea nici un cuvant, deseori nu raspundea cand il strigai,nu se juca cu fratele lui mai mare sau cu alti copii pe scurt nu exista comunicare nici verbala nici nonverbala,mergea inca pe varfuri ca si acum,si astea deja ne faceau sa ne punem semne serioase de intrebare.

Dupa multe cautari fara succes, pe 5 mai ne-a ajutat dumnezeu si a gasit sotul meu un loc de munca stabil si destul de bine platit. Urma sa imi caut si eu de lucru si viata sa-si urmeze cursul in conditii mai bune ca pana acum. Speram sa reusim sa mai construim o camera in curtea socrilor mei deoarece noi locuim intr-o camera in casa socrilor si sa facem tot ce putem sa le fie mai bine copiilor nostri.

La sfarsitul lunii aprilie am fost la medicul de familie pentru a lua o trimitere catre un logoped ca nu imi dadea pace gandul ca puiul meu trecuse de 2 anisori si inca nu rostea nici un cuvintel ,acolo ne-a dat o trimitere catre neuropsihiatru urmand apoi sa ajungem si la logoped. Ajunsi la neuropsihiatru am avut surpriza sa aflam ca
Continue reading “Va rog ajutati-l pe Cosmin sa se bucure de copilarie! (autism)” »